Cauzele slăbirii funcţiei vezicii urinare la copii

Udarea patului este forma cea mai cunoscută de incontinenţă la copii, cu urinare spontană în timpul zilei ce afectează numai 2-4% dintre copii cu vârste între 5 şi 7 ani. Cauzele cele mai întâlnite ale udării patului sunt următoarele.

Factori ce contribuie la udarea patului

Ca să rămână uscat noaptea depinde de 3 factori principali, incluzând: cantitatea de urină produsă pe timpul nopţii, capacitatea vezicii de a reţine acea urină şi capacitatea de a se trezi pentru a merge la toaletă, ca răspuns la semnalele primite de la vezică. O problemă cu oricare dintre aceşti factori poate avea ca rezultat udarea patului de către copil. Un alt factor important şi adesea trecut cu vederea este prezenţa constipaţiei.

Volumul de urină pe timp de noapte

Atunci când mergem la culcare, creierul eliberează un mesager chimic numit vasopresină ce reduce cantitatea de urină produsă de rinichi. Producerea unei cantităţi reduse de urină permite unui individ să doarmă până dimineaţa fără să fie nevoit să se trezească pentru a merge la toaletă. Studiile au arătat că o parte dintre copii udă patul deoarece nu produc suficientă vasopresină şi astfel cantitatea de urină devine mai mare decât cea pe care o poate reţine vezica.

Capacitate redusă a vezicii şi vezică hiperactivă

Posibilitatea de a rămâne uscat pe timpul nopţii depinde de un echilibru fin între volumul de urină produs şi capacitatea vezicii de a reţine acea urină. Dacă un copil are pentru vârsta sa o capacitate mai mică a vezicii sau o vezică hiperactivă, atunci acest lucru îi poate afecta abilitatea de a reţine urina pe timpul nopţii. Unii copii au o vezică ce aparent funcţionează normal pe timpul zilei, aceasta devenind însă instabilă pe timpul nopţii.

Capacitate redusă a vezicii

Profesioniştii în îngrijire au calculat capacitatea medie a vezicii la copii ca fiind:
Vârsta lor x 30 + 30 = capacitatea medie pentru vârstă
 de ex., 7 x 30 + 30 = capacitatea medie pentru un copil de 7 ani
Aşadar, în cazul în care copilul dumneavoastră urinează o cantitate mai mică decât cea calculată, acesta ar putea fi unul dintre factorii determinanţi. Totuşi, cel mai bine este să consultaţi întotdeauna un profesionist în îngrijire şi să îi lăsaţi pe ei să realizeze o evaluare completă a tuturor factorilor determinanţi.

Vezică hiperactivă

Unii copii, cel mai adesea fetele, au ceea ce se numeşte „vezică hiperactivă”. Aceasta înseamnă că vezica nu stă relaxată pe măsură ce se umple şi va începe brusc să se golească înainte să se fi umplut. În astfel de situaţii copilul va simţi nevoia să îşi golească vezica mai des decât este normal şi are dificultăţi „în a se ţine”. O infecţie urinară sau constiparea pot cauza uneori aceeaşi problemă.

Incapacitatea de a se trezi

Copiii cu enurezis nocturn nu sunt capabili să se trezească din somn ca răspuns la semnalele unei vezici pline. Timp de mulţi ani s-a crezut că în stadii adânci ale somnului copiii udă patul. Însă, studii recente au demonstrat că unii copii, indiferent de stadiul de somn în care se află, nu răspund semnalelor interne ale corpului de a se trezi şi astfel udă patul.

Constiparea

Constiparea este o cauză a apariţiei incontinenţei spontane (udarea patului) puţin recunoscută, de cele mai multe ori. Dacă un copil are rectul plin, acesta apasă pe vezică şi poate reduce cantitatea de urină pe care vezica o reţine în mod normal şi poate, de asemenea, induce contracţii involuntare. Chiar numai tratamentul constipaţiei poate reduce semnificativ dacă nu chiar vindeca în totalitate „udarea patului”.

Factorul ereditar

Aparent există un factor ereditar legat de udarea patului, care poate continua de-a lungul a câtorva generaţii. În general există şanse de 40% ca un copil să ude patul dacă unul dintre părinţi a făcut acest lucru, crescând la 70% dacă este vorba despre ambii părinţi.

Probleme în timpul zilei

Unii copii au probleme de urinare spontană atât ziua cât şi noaptea, în timp ce alţi copii au această problemă numai în timpul zilei. Copiii cu probleme pe parcursul zilei pot avea o problemă de „golire” atunci când nu îşi pot goli complet vezica de urina rămasă (numită urină reziduală). Alţi copii pot avea o problemă de „stocare” atunci când vezica nu poate reţine urina suficient de mult pentru le permite să rămână uscaţi.

Copiii îşi golesc vezica în mod normal de aproximativ 5-7 ori pe zi. Dacă urinează mai rar, copiii respectivi pot avea „o frecvenţă urinară redusă”. Aceasta se poate datora faptului că nu beau suficiente lichide în timpul zilei sau întârzie să meargă la toaletă.

Dacă urinează de mai mult de 8 ori pe zi, se spune că copilul dumneavoastră are „frecvenţă” iar acest lucru este deseori asociat cu „urgenţă”, adică este ceea ce se întâmplă atunci când copilul dumneavoastră are brusc sau aproape brusc senzaţia că trebuie să urineze şi trebuie să meargă urgent la toaletă! Bineînţeles că, dacă nu reuşesc să ajungă la toaletă în timp util, se vor uda.

Spre deosebire de urinarea spontană pe timp de noapte, copiii care au urinare spontană în timpul zilei pot avea o problemă asociată, cum ar fi o vezică hiperactivă sau care nu se goleşte corect, problemă care se poate agrava dacă este lăsată netratată. Ca şi rezultat, în cazul în care consideraţi că poate fi vorba de o astfel de problemă în timpul zilei cu copilul dumneavoastră, ar trebui să consultaţi un doctor sau un pediatru consultant în materie de continenţă.

Incontinenţa funcţională

Este atunci când copilul dumneavoastră este incapabil fizic să ajungă la toaletă. Acest lucru se poate datora unor probleme locomotorii sau a faptului că se deplasează într-un scaun cu rotile. În ultimul dintre cazuri, este posibil să fie vorba despre incontinenţă urinară şi fecală la copilul dumneavoastră. În cazul în care copilul dumneavoastră poate ajunge la toaletă singur, dar îi este necesar mai mult timp, asiguraţi-vă că drumul până la toaletă este liber de orice fel de obstacol şi asiguraţi-vă că are haine care sunt uşor de dezbrăcat.

Amenajarea unei oliţe sau a unui scaun cu oliţă i-ar putea ajuta să îşi golească vezica mai uşor pe timp de noapte. Pentru copiii care nu se pot da jos din pat se poate folosi o ploscă - (ploştile sunt disponibile atât pentru băieţi cât şi pentru fete la clinicile de îngrijire sau comandate la farmacii).

În oricare dintre cazuri, este important să folosiţi lenjerie intimă de protecţie şi aşternuturi care să îi menţină uscaţi şi să le asigure confort. Acest lucru limitează riscul apariţiei unor iritaţii sau infecţii ale pielii, de care suferă adesea persoanele care stau în poziţie de şezut sau care stau întinse pentru perioade îndelungate.

Cauze medicale

Slăbirea funcţiei vezicii urinare la copii poate fi şi un efect secundar al unei boli sau dizabilităţi. În cazuri de paralizie cerebrală, spina bifida, leziuni ale creierului sau ale nervilor, abilitatea de a percepe semnale corecte de la creier pentru a goli vezica poate fi subminată fizic. Ocazional, o infecţie urinară repetată sau chiar o anomalie minoră a tractului urinar poate fi cauza.

Dacă sunteţi îngrijitor pentru un copil cu o leziune sau dizabilitate gravă, veţi găsi mai multe informaţii dacă mergeţi la secţiunea noastră despre îngrijirea celor dragi.

Stare de nervozitate

Starea de nervozitate poate apărea ca rezultat al udării (nu este neobişnuită starea de nervozitate datorată faptului că s-ar putea să nu ajungă la toaletă în timp util sau datorată unui accident de urinare spontană în public) dar nu este considerată a fi cauză.

Evitarea mersului la toaletă

Anumiţi copii amână mersul la toaletă, fie pentru că nu le place să folosească toaleta şcolii, fie pentru că nu vor să rateze ceva şi astfel ignoră această nevoie. Acest lucru poate duce la supra-umplerea vezicii şi urinare accidentală. De asemenea, acest lucru ar putea cauza infecţii, de aceea este bine să vă încurajaţi copilul să „îşi asculte” vezica şi să abordeze orice problemă ar avea cu privire la utilizarea toaletelor din afara casei.

Aţi realizat până acum că există mai multe cauze pentru slăbirea funcţiei vezicii urinare la copii. Bineînţeles, experienţa fiecăruia este diferită. Aşa că, dacă nu sunteţi siguri, vă sfătuim să consultaţi un specialist în îngrijire pentru o evaluare personală, care începe în mod normal cu aflarea momentelor în care copilul dumneavoastră are pierderi urinare şi în ce condiţii. Ar putea fi de ajutor ca, timp de o săptămână, să încercaţi să ţineţi un jurnal în care să înregistraţi programul de urinare al copilului dumneavoastră, astfel încât să puteţi monitoriza ceea ce se întâmplă. Veţi avea astfel un jurnal pe care să îl puteţi discuta cu doctorul dumneavoastră sau cu specialistul în continenţă dacă veţi dori să faceţi acest lucru.

Câtă apă se spune că trebuie să beţi zilnic?



Rezultate