Cum să abordăm un subiect delicat

Incontinenţa poate fi un subiect dificil pentru oricare dintre noi, nu numai pentru pacienţii dvs. Iată câteva sfaturi despre cum să îl abordăm.

Incontinenţa nu este numai un subiect inconfortabil de discutat pentru pacienţi, dar poate fi, de asemenea, un subiect sensibil pentru îngrijitorii profesionişti. Asocierea ruşinii şi vinei fac ca mulţi pacienţi să nege afecţiunea chiar dacă aceasta este evidentă. Puteţi avea senzaţia că este prea dificil de abordat direct subiectul.

Însă puteţi ajuta substanţial pacienţii prin îndepărtarea stigmatului de ruşine, făcându-i să se simtă mai puţin jenaţi şi mai pregătiţi pentru a accepta tratamentul pentru afecţiunea lor. Iată câteva indicaţii.

Faceţi subiectul o problemă de rutină
Trataţi incontinenţa la fel ca şi alte părţi ale discuţiei dvs. despre sănătatea pacienţilor. Nu există niciun motiv de a o trata în mod special – problema legată de slăbirea funcţiei vezicii urinare este frecventă, iar tratamentul este adesea disponibil.

Continuaţi să vorbiţi despre afecţiune
Menţineţi subiectul în mod regulat cu toţi pacienţii. Incontinenţa poate afecta persoane de toate vârstele, nu numai vârstnici slăbiţi. Afecţiunile prostatei, sarcina şi menopauza pot toate determina probleme de slăbire a vezicii urinare.

Oferiţi speranţă
Afecţiunea este adesea tratabilă însă prea mulţi pacienţi consideră că aceasta este un semn natural al îmbătrânirii sau că, pur şi simplu, nu poate fi tratată. Spunându-le că majoritatea cazurilor de incontinenţă pot fi ameliorate semnificativ, este mult mai uşor pentru aceşti pacienţi să îşi accepte afecţiunea şi să înceapă să discute despre tratament.

Nu amânaţi
Este important să vorbiţi despre subiect şi să începeţi tratamentul cât mai repede posibil. Bineînţeles că acest lucru ajută pacienţii să evite continuarea tensiunii emoţionale şi fizice dată de situaţia lor şi, de asemenea, poate să prevină unele consecinţe sociale severe suplimentare. Incontinenţa este, peste toate, un motiv frecvent pentru internare în centre de îngrijire – o decizie drastică pentru pacient, familie şi societate în general. Discutând din timp şi oferind speranţă pentru viitor prin gestionare eficientă, puteţi ajuta pacienţii să rămână în casa lor pentru mai mult timp.

Luaţi aminte la semnele de avertisment
Spuneţi-le pacienţilor de tipul bărbaţilor cu probleme de prostată, tinerelor mame sau femeilor la menopauză că incontinenţa poate să apară. În mod similar pacienţii cu dificultăţi de mobilizare se pot confrunta cu probleme de incontinenţă care pot fi adesea remediate prin asigurarea unui acces mai uşor la toaletă. În toate cazurile, prin pregătirea pacienţilor cu risc, îi puteţi ajuta rapid să fie la curent cu orice problemă eventuală şi să faceţi în aşa fel încât aceştia să solicite mai uşor tratamentul.