Despre incontinenţă
O introducere în incontinenţă şi problemele asociate acesteia pe care le puteţi întâlni în viaţa de zi cu zi.
Aici puteţi explora câteva probleme majore legate de incontinenţă. În cazul în care căutaţi anumite informaţii vă rugăm să nu ezitaţi să ne contactaţi, iar noi vom încerca să vă ajutăm.
De asemenea, puteţi utiliza Tipuri şi Cauze de incontinenţă pentru a examina esenţa problemei şi Cea mai bună îngrijire clinică pentru a obţine câteva sfaturi utile pentru acordarea îngrijirilor şi tratarea pacienţilor.
Probleme legate de incontinenţă
Anatomia incontinenţei
Incontinenţa urinară este o problemă a sistemului urinar, care este format din doi rinichi, fiecare fiind conectat la vezica urinară printr-un canal numit ureter. Un singur canal, uretra, face legătura între vezica urinară şi mediul înconjurător.
Rinichii îndepărtează reziduurile din sânge şi produc urină. Ureterele permit transportarea urinei de la rinichi pentru a fi colectată în vezica urinară unde este depozitată până când este evacuată din organism prin uretră. Un muşchi circular numit sfincter controlează activitatea uretrei.
În condiţii normale, vezica urinară depozitează urina până când sunt condiţii pentru a urina, iar incontinenţa poate apărea atunci când o parte din sistemul urinar funcţionează defectuos.
Ce este incontinenţa?
Incontinenţa înseamnă pierderea involuntară a controlului asupra vezicii urinare şi/sau intestinelor şi este un simptom, nu o afecţiune în sine. Există o varietate largă de afecţiuni şi boli care pot determina apariţia incontinenţei, inclusiv malformaţii congenitale, complicaţii postoperatorii, leziuni ale nervilor, infecţii şi modificări legate de îmbătrânire. De asemenea poate apărea ca urmare a sarcinii sau naşterii.
Incontinenţa se manifestă la copii, bărbaţi şi femei de toate vârstele. Într-o anumită etapă din timpul vieţii lor, 1 din 4 femei şi 1 din 8 bărbaţi vor fi afectaţi.
Severitatea afecţiunii variază de asemenea – în cazul incontinenţei urinare, de la scurgeri mici şi puţin frecvente, la pierdere ocazională a controlului vezical sau la incapacitate totală de a reţine urina.
Citiţi mai multe aici despre diferitele tipuri, cauze şi tratamente ale incontinenţei.
Incontinenţa şi îmbătrânirea.
Îmbătrânirea produce un număr de modificări ale aparatului urinar care pot determina apariţia incontinenţei:
- Elasticitatea scăzută a vezicii urinare – scade capacitatea de retenţie şi determină eliminări mai frecvente
- Volum crescut de urină – rinichii sunt mai puţin eficienţi în a concentra urina
- Un muşchi detrusor mai slab care poate determina golirea incompletă a vezicii
- O creştere a contracţiilor spontane ale muşchiului detrusor
- O abilitate mai mică de a amâna urinarea
- Presiune redusă de închidere a uretrei
Totuşi, în ciuda faptului că afectează un număr mare de bărbaţi şi femei mai în vârstă, incontinenţa urinară nu trebuie văzută ca o parte normală a îmbătrânirii. Este o întrerupere a procesului fizic şi/sau mental al depozitării urinei şi golirii vezicii urinare la momentul convenabil, o întrerupere care poate fi adesea tratată.
Mulţi pacienţi în vârstă sunt afectaţi în mod nejustificat de neplăcerile şi jena generate de incontinenţă. Îngrijirea specializată poate ajuta mulţi pacienţi şi familiile acestora să gestioneze cu succes această afecţiune. Protecţia discretă şi eficientă împotriva incontinenţei joacă un rol cheie în minimizarea efectelor şi ajută la refacerea vieţii normale.
Obţinerea continenţei pentru vârstnicii slăbiţi
Vârstnicii slăbiţi au adesea nevoie de îngrijire profesionistă pentru continenţă – la domiciliu sau în centre de îngrijire. În mod clar efectele în creştere ale îmbătrânirii asupra aparatului urinar reprezintă principala explicaţie a apariţiei incontinenţei, totuşi pot fi incriminate şi alte probleme cum sunt imobilizarea la pat sau demenţa. Dificultatea de a ajunge la toaletă sau de a exprima nevoia de a urina creează necesitatea de îngrijire a continenţei.
Obţinerea continenţei este importantă mai ales din cauza efectului debilitant sever al incontinenţei la vârstnicii slăbiţi. Există un risc crescut de afecţiuni ale pielii şi escare, infecţii şi tulburări ale somnului, fără a mai menţiona disconfortul emoţional şi problemele sociale care pot apărea.
Sănătatea şi mulţumirea celor ce au nevoie de îngrijire poate fi garantată printr-o gestionare eficientă a episoadelor de incontinenţă. Aceasta poate fi adesea o auto-gestionare lucrând cu pacientul pentru a-l ajuta să găsească cea mai bună cale de a merge înainte. De asemenea, îngrijitorii pot să îşi reevalueze alegerea pentru produse şi programe, pentru a se asigura că efectele incontinenţei sunt minime.
Faceţi clic aici pentru mai multe informaţii şi sfaturi cu privire la cea mai bună îngrijire.