Acest website folosește module cookie. · Ce sunt modulele cookie? Sunt de acord

Despre incontinență

Incontinența se poate referi atât la incontinența urinară, cât și la cea fecală. Cauza incontinenței urinare poate să difere în funcție de persoana afectată: bărbat, femeie, vârstnic sau copil.

Ce este incontinența?

Incontinența urinară înseamnă scurgeri involuntare de urină. Gradul de scurgere involuntară de urină variază de la o persoană la alta în rândul celor care suferă de incontinență. În fiecare caz în parte, incontinența urinară poate fi diagnosticată mai amănunțit în funcție de o serie de factori importanți precum tipul de incontinență, frecvență și severitate. Incontinența fecală, cunoscută și sub denumirea de incontinență intestinală, este o afecțiune folosită pentru a descrie scaunele solide sau lichide involuntare.

Diferite tipuri de incontinență urinară

Incontinența urinară de stres este scurgerea involuntară de urină ca urmare a unei presiuni prea mari. Această presiune poate proveni ca urmare a efortului fizic sau a unor acțiuni precum tusea, strănutul sau râsul. De obicei, incontinența urinară de stres presupune numai cantități mici de urină, dar acest lucru depinde de nivelul de umplere al vezicii urinare și de nivelul presiunii în momentul apariției presiunii abdominale.

Incontinența urinară de stres este legată, de obicei, de slăbirea mușchilor planșeului pelvian. Aceasta înseamnă că susținerea principală din jurul uretrei și al vezicii urinare nu funcționează așa cum ar trebui, generând scurgeri de urină atunci când presiunea are un nivel ridicat.

Acesta este cel mai comun tip de incontinență urinară la femei și este cauzată de mai mulți factori. Femeile au uretra mai scurtă și un planșeu pelvian mai fragil decât bărbații. Sarcina și nașterea reprezintă și ele un factor de risc, alături de moștenirea genetică. Structurile de susținere a uretrei, mușchii și țesutul de legătură, se deteriorează pe măsură ce omul îmbătrânește, ceea ce generează slăbirea vezicii urinare.

Există factori de natură să agraveze această afecțiune din cauză că pot genera creșterea presiunii abdominale. Constipația, obezitatea și tusea cronică asociată astmului sau bolilor pulmonare obstructive cronice sunt alte exemple de factori care provoacă acest tip de presiune abdominală.

La bărbați, intervențiile chirurgicale la nivelul prostatei pot fi o cauză a incontinenței urinare de stres. Efectuarea de exerciții cu mușchii planșeului pelvian poate preveni și uneori vindeca incontinența urinară de stres.

Incontinenţa urinară imperioasă

Incontinența urinară imperioasă este scurgerea involuntară de urină însoțită de, sau imediat urmată de nevoia de a urina, care este greu de controlat. Nevoia poate să apară foarte brusc. Incontinența urinară imperioasă apare sub diverse forme și niveluri simptomatice. De exemplu, ea poate avea ca rezultat pierderi mici și frecvente între micțiuni sau golirea completă a vezicii urinare.

Persoanele pot constata creșterea frecvenței urinării și pot ajunge să meargă la toaletă mai des ca de obicei, de 4-8 ori pe zi. Este posibil ca acest lucru să se întâmple și o dată sau de mai multe ori pe noapte, ceea ce este cunoscut sub denumirea de urinări nocturne. În anumite cazuri, antrenarea vezicii urinare poate ajuta la reducerea frecvenței urinării. Antrenarea vezicii urinare te poate ajuta și să eviți urinarea pe timpul nopții.

Incontinența urinară imperioasă poate avea multe cauze diferite. De exemplu, ea poate să apară ca urmare a obstrucționării uretrei din cauza dilatării prostatei sau a constipației. Infecția de la nivelul tractului urinar sau pur și simplu un consum prea mare de apă sunt alte exemple. Este important să ți se diagnosticheze în mod corect tipul de incontinență urinară de care suferi pentru a putea urma tratamentul corespunzător.

Incontinenţa urinară combinată

Incontinența urinară combinată este o combinație între incontinența urinară de stres și incontinența urinară imperioasă. Aceasta prezintă simptome ale scurgerilor asociate atât nevoii de a urina, cât și efortului de a strănuta sau tuși.

Incontinența urinară din prea plin

Incontinența urinară din prea plin apare atunci când vezica urinară nu se poate goli complet și se umple treptat cu urina rămasă. Acest lucru se produce mai ales în cazul prostatei dilatate care provoacă obstrucționarea uretrei. Obstrucționarea împiedică golirea completă a vezicii urinare și provoacă retenția urinei. Vezica urinară se dilată foarte mult din cauza urinei, iar mecanismul de închidere nu poate face față presiunii, ceea ce duce la apariția scurgerilor.

O altă cauză obișnuită este slăbirea sau supradilatarea mușchiului vezicii urinare, care nu se mai poate contracta. Alte cauze pot include, alternativ, factori precum neuropatia diabetică senzitivă, hernia de disc sau stenoza coloanei vertebrale.

Simptomele obișnuite ale incontinenței urinare din prea plin sunt scurgerile, vezica urinară hiperactivă și vezica urinară cu grad redus de flexibilitate. Durerea nu este întotdeauna asociată, însă cantitatea de urină reținută este mult mai mare decât capacitatea normală a vezicii, care este cuprinsă între 300 și 600 ml.

Printre factorii de risc se numără anumite tipuri de tratamente, dilatarea benignă a prostatei, prolapsul și deteriorarea nervilor.

Tulburarea neurologică a vezicii urinare

Mai mulți mușchi și nervi lucrează împreună pentru a reține urina și a controla în mod eficient golirea vezicii. Afecțiunile de la nivelul creierului, coloanei vertebrale sau nervilor ca urmare a unor traume sau boli sunt de natură să afecteze comunicarea între creier și vezica urinară. Rezultatul constă în incapacitatea de a controla vezica urinară ceea ce duce la golirea completă a acesteia. De aceea, incontinența urinară poate să apară în cazul unor afecțiuni precum atacul cerebral, demența și scleroza multiplă sau boala Parkinson.

Scurgere post-micţiune

Scurgerea post-micțiune înseamnă pierderea involuntară de urină imediat după eliminarea urinei, de obicei după părăsirea toaletei, în cazul bărbaților, sau după ridicarea de pe toaletă, în cazul femeilor. Acest lucru se petrece în cazul în care, după urinare, mai rămâne urină pe uretră. Problema se întâlnește mai des în cazul bărbaților, însă pot fi afectate și femeile care au mușchiul de susținere a uretrei slăbit.

Incontinența urinară funcțională

Aceasta înseamnă imposibilitatea de a ajunge la toaletă în timp util, de exemplu, din cauza imobilității, obstacolelor ce țin de mediul înconjurător, dizabilităților cognitive etc. Printre factorii care îngreunează ajungerea la toaletă în timp util se numără mobilitatea redusă, problemele de vedere, incapacitatea de a înțelege cum se ajunge la toaletă, sau incapacitatea persoanei în cauză de a-și scoate la timp hainele pentru a urina. Este important ca abordarea soluțiilor de tratare a incontinenței să fie individuală și holistică. Aceasta înseamnă luarea în considerare a absolut tuturor factorilor care o provoacă, indiferent dacă sunt legați direct de persoana în cauză sau de mediul în care aceasta trăiește.